Chec marmorat și prietenie interculturală

Chec marmorat și prietenie interculturală

În fiecare semestru avem un eveniment iubit de toți elevii și profesorii care se numește International Night. Când eram freshman, prima “noapte internațională” a decurs într-un mod complet diferit. Toți elevii internaționali și câțiva profesori (de engleză) ne-am adunat la primul etaj al unei clădiri din campus pentru jocuri și niște mini-concerte: cântece indoneziene amuzante pe care nu le-am auzit niciodată și pop american. În plus, unii au pregătit niște snackuri specifice țărilor lor să gustăm și noi un pic din taho filipinez sau supă chinezească. Chiar și acum îmi amintesc cum mă simțeam exclus cultural. Bine, sunt singurul elev din Europa, însă erau și unii care aveau câte ceva în comun cu mine. Ședeam lângă o colegă din Mongolia, Dulguun, și îi povesteam despre necesitatea unor cântece sovietice care îi vor aminti și ei, și mie, și Munisei (o colegă din Tadjikistan) despre copilăria noastră.

De atunci a trecut ceva timp și s-au mai adăugat treptat alte națiuni la colectivul nostru de elevi internaționali, s-a schimbat guvernarea consiliului școlar, s-au acordat mai mulți bani și în final am ajuns cu o organizare complet diferită a evenimentului – două ore de distracție cu accentul pus pe delectare gastronomică pentru coreeni și profesori. Semestrul precedent am decis și eu să particip la behind the scenes și să gătesc și eu ceva (poate românesc). Munca e neremunerată fiindcă, odată ce toți au mâncat și socializat cum se cuvine, nimeni nu își mai amintește ce înseamnă gözleme sau unde se află Republica Moldova.

Aluatul pentru quasi-gözlemele gătite de noi

A fost o aventură adevărată. Direct după finisarea orelor trebuia să ne apucăm de lucru. Echipa mea era – obviously – eu, Ben și Munisa. Deși de la început doream să gătim ceva din țările noastre aparte, bugetul, timpul, și cantitatea necesară nu ne-au permis așa ceva. După multe dezbateri să alegem clătite, aluat prăjit, sau alte mâncăruri interesante am convenit că vom găti checuri marmorate (România e Europa!) și un fel de gözleme (de ce nu?)

Rețeta pentru chec am găsit-o singur și le-am pregătit aproape singur, fiind partea mai ușoară. Ben și Munisa făceau aluatul și umplutura pentru gözleme. Era destul de complicat, însă experiența lui Ben a făcut tot procesul destul de straightforward. Apropo, niciodată nu m-aș fi gândit că e așa de ușor să gătești un chec. Cu o cantitate mare de făină, ouă și lapte poți trece și munții! Pe de altă parte, Ben și Munisa se chinuiau cu pregătirea spanacului, a cărnii, și a celorlalte ingrediente complicate pentru deliciul nostru turcesc.

Checul gătit de mine 😜
Înmulțind asta la doi obții cantitatea de mini-gözleme pe care am pregătit-o

Checurile le-am gătit repede în cuptorul cantinei – o istorie despre comunicare interculturală în sine. Am avut nevoie de doi traducători să convingă lucrătorii să ni-l lase în folosință. De fapt, am rămas surprinși de tehnica avansată de care dispune școala când pe noi ne servesc mâncare dezghețată 🤢 A waste of money, ca și foarte multe alte chestii făcute pentru a menține un image, dar despre asta mai târziu...

Am fost ultima echipă în acea zi, astfel încât Ben și eu am ajuns la eveniment cu un pic de întârziere. Toți ceilalți au terminat mai devreme fiindcă au gătit lucruri mai simple, cum ar fi clătite sau * pauză * un fel de ceai. Când am terminat să lipim și să prăjim gözlemele, am realizat că suntem plini de făină: adevărații reprezentați ai culturii vestice care idolizează grâul 🤦🏻‍♂️

Checul tăiat. Da, sunt foarte mândru de mine. Do you eat this for breakfast in Moldova?

Din păcate, nu am fotografii frumoase cu gözlemuțele noastre dragi (o să fie mai puțin estetic, scuze) ❤️ Ele au fost hitul adevărat al serii și au fugit de la noi mai repede decât le puteam servi. Era și timpul, mai ales pentru profesorii străini care înfulecau ceva gătit from scratch de parcă nu au avut parte de mâncare reală cu lunile (așa și este).

Un video foarte shaky de la micul nostru stand 😍
Ce ne-a rămas nouă să mâncăm. Delicios ✨

A fost o experiență de neuitat. Și vreau să vă îndemn pe toți:

  1. Să încercați să gătiți într-un grup de prieteni
  2. Să gustați gözleme (adevărate, nu ca la noi)
  3. Să limitați excesul de zahăr în copturi

Și dacă v-am trezit apetitul, poftă bună 🌚

Show Comments